Funinginea de alta data s-a evaporat in zari nepalpabile. Fie ca am vrut sau nu, decizia m-a dus pe culmile disperarii fara intoarcere. De ce?…
Lampadarele ajutate de sperante sunt puse in functiune in sfarsit…acum au “combustibil”. Refuz sa las totul pentru a patrunde in adevaratele taine…sa fi lasat sa visezi e miraculos, nu ma lasa sa ma avant spre prapastii ce nu imi aduc decat fum negru…
-Nu ma lasa sa raman fara inchipuiri ce ma fac sa zambesc.-
Totul e mult mai frumos acum cu tine, dar tigla ramane inca bine fixata…a fi faramitat de intrebari fara rost e un joc fara oprire ce ti se alatura si te pastreaza acolo pentru mult timp…Obosesc. As putea sa evadez, dar nu vreau… incerc sa nu ma implic…in ce nu vrei tu.
-Pune timpul intr-o clepsidra orizontala…-
Clipele dulci…trairile de neexplicat…ma fac sa vad curcubeul ireal, fastuos ce se iveste mereu intre noi…
Sa se opreasca timpul acum!