Lucruri marunte ce par sa fie esentiale in viata oricui om normal.. lipsesc din viata mea.. sunt anormala?!
Poate ca da… sau poate ca nu.. nu cred ca voi afla niciodata asta.. e ciudat cum poate sa doara atata singuratate.. atata monotonie zilnica.
Persoane dornice sa te ajute la orice pas.. dar si sincere?
Cam mult pentru ca cerebelul meu sa conceapa asa ceva.. intr’adevar.. sunt socata.Dar de ce?! Nici eu nu stiu.. pare a fi o poteca prafuita de amintiri cenusii in fata acestor persoane.. dar una singura.. e noua- plina de optimism, de o incredibila stare molipsitoare..
Parca vad lumea de undeva de deasupra unor pernute pufoase de catifea de nori.. totul pare atat de perfect.. dar defapt nu e.. Ma insala privirea sau doar nu vreau sa privesc cealalta parte a mea?!
Refuz sa cred ca in mintea mea pot aparea si lucruri pozitive care sa duca spre un final fericit al oricarui dezastru.
Ceasul devine stresant.. pare sa arunce orele din secunda in secunda.. timpul zboara iar eu incep sa-l consider dusmanul meu de o viata.. dar nu.. evident ca nu e asa.
E doar o parte din imaginaia mea bolnava.. secata in timp de umbre ce par sa fie din ce in ce mai mici si ascunse undeva.. intr-un loc neclintit inca de cineva.
Sa definesc pe acel cineva?! Ar fi cam sec.. fad..impur.
Recunosc poate sunt prea fixata pe unele idei..banale, inexistente,gri.
Dar.. gandul meu e mereu dus.. cine esti tu? Ce vrei de la mine?!
Nu-mi schimb parerea niciodata..
Ma cufund intr-un gol.. totul e fad.