Scanetei de lumina danseaza pe cerul inghetat de suflarea rece a neincrederii interioare. Picaturile caldute de candoare izvorate de nicaieri se regasesc pe obrazul meu. Alerg cu mine… si te intalnesc pe tine… Te privesc si ma privesti.

Irealul devine banalitate si imaginatia imi joaca feste. Fug in cerc inchis si respir in neant inutil. Potiunea indistructibila de magic spontan e pe terminate… simpoziomul exuberantei fiind pe deplin agreat.

Ceva atipic indrazneste sa-mi pertube existenta – o idee preconceputa cu un spirit de avalansa colosal… trebuie sa fi fantosa ca sa nu simti nimic – paiele ocupandu-ti intreaga fiinta. Neglijand o farama de realitate… totul pare o constelatie de semnificatii pe care fiecare le intelege cum vrea – cu mintea sau cu inima. Tu ce crezi?

Se simte un miros pulverizat proaspat din sticluta fantasticului descoperit in spatele unui strat consistent de diamant slefuit… ma inec si mi se taie rasuflarea ca odinioara.

Crinii isi zambesc fericiti… eu pasesc mai departe…

Vernisajul secular de vise fulminante e aproape de sfarsitul programului. Eu ratacesc admirand paletele de culori pastelate din lumea inexistenta.

Uneori alergam pe curcubeu… acuma alearga el in mintea mea.

Paradoxal in drum se intinde un defileu nou… ma avant in necunoscut cautand o cale de evadare in trecutul viitor.

Reclame