Fulgi cu dorinte

Prima ninsoare e imbalsamata de voci inghetate, argintii si obosite. Drumul e din ce in ce mai greu. Cerul trimite noi fiinte cristaline… eu ma ratacesc in fum… ma inec si ma opresc. De ce te uiti la mine?…

Tremur degerand cuvinte spuzite de orice raza de adevar… Nu ma crezi, nu?… Plutesc cu gandul ca imprevizibilul dispare in turturi arzande. Miracole certe nu exista, poate doar fortate de imprejurari scrumate de mult. Liantul sentimentelor incalzite la lumanare ramane cu fisuri adanci. Vrei ceva?…

Pentru prima data vreau sa ma topesc si sa lenevesc omogen pe poteca inghetata, muscata de ploi si macinata de povesti ambalate frumos. De ce te uiti inapoi?…

Cerul naste licurici si banuti arginti… nu simte frigul si nu vorbeste. E un norocos…

Genele mi se unesc cu fulgi de zapada si inghetz treptat- treptat respirand un aer taios la fel ca amintirile. Dispar in negura noptii mute si nu privesc decat raza colorata din departare. Ma mai vad?…

– Argint si miros de ger… plumb si roz… tremur si zbor… ma caut.-