martie 2009


Zambetul renaste pe chipul ei palid si chinuit de sentimente dintre cele mai diversificate. Simte ca nu a pierdut nimic ea. Totul ii surade, iar asta ii da puterea de care avea atata nevoie…

Se hotaraste sa exploreze cele mai ciudate lucruri si sa invete ca totul in viata este efemer si ca nici macar iubirea nu sta in loc.

Pana acum poate afirma ca stie ca nu trebuie sa se opreasca niciodata sa faca ceva ce isi doreste foarte mult… daca in momentul respectiv vrea sa intre intr-un bar plin de oameni si sa urle… asta va face. Nu mai vrea sa refuze nimic din ce ii vine prin minte.

Simte ca se schimba in fiecare zi… ca ajunge sa redescopere laturi ale personalitatii ei pe care nu si le inchipuia ca le poate avea. E uimita… si multumita. Intr-un cuvant se poate declara FERICITA cu ce are. Nu vrea sa mai spere in zadar, vrea sa fie ea si atat.

Are totul si asta datorita unor prieteni care au ajutat-o sa vada partea buna a lucrurilor… prieteni care i-au fost alaturi in ultimele luni si au invatat sa o intelegea si sa o cunoasca.

[va multumesc.]

Reclame

Ce se intampla? De ce timpul alearga lasand in urma mii de amintiri conturate cu tus… ce vor ramane tintuite in fiinta mea… si a ta?

-privim noi orizonturi ce nu par a avea nimic in comun… disparem in fasii subtiri din trecut… devenind fantasmele interiorului nostru.-

Avem in fata un viitor transparent pe care noi il vedem dintr-un lacas alb… un viitor ce este aproape de suflet, dar departe inca de fiinta.

-detinem un zbor de visare tardiva… fara a recunoaste asta.-

Eu am aripi de incredere in noul „alter ego”… si alaturi de puritatea albului voi depasi momentele incuiate cu un lacat mare… mare de tot- undeva in mine…

Tu… tu ce ai? Mai privesti in urma?

-candva albastrul unor dorinte inocente ne cuprindea in intregime.-

Te mai gandesti la ce a fost?… Gata. Nu o sa mai imi dai acel tremur copilaresc care te amuza candva. Raman pentru totdeauna in mintea mea acele gesturi dragute ce m-au facut sa devin alta- o persoana care este capabila de orice pentru a obtine ceva fondat sau nu pe un capriciu… de fiecare data pentru ceva sincer.

Am invatat ca sinceritatea este frumoasa in tot amanuntul ei si ca alaturi de tine am descoperit un taram nou… unde am poposit eu. Te pastrez in mine asa cum te-am cunoscut… nu voi fragmenta nimic pentru ca tot ce suntem acum sunt consecintele acelor luni… recunoscand sau nu… putin din noi a avut de suferit o modificare… emotionala. Te privesc pe furis si ma ravasesc amintirile… tu?

-nu mai conteaza nimic… pulberea de vise ne acopera… sau ma acopera.-

A fost frumos, sincer si adevarat. Multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine. Te iubesc si nimeni nu va putea schimba asta.

De ce unele persoane prefera izolarea in loc de altceva?.. sa stai inchis in tine si sa te prefaci ca iti va fi bine.. e o absurditate si nu poti continua asa.
Ai asteptat-o.. si ai fugit cand era bine. Nu poti fi inteles.. si stii asta.

-Nu e usor aici..Aici sunt eu..E interzis sa zici..C-aici e greu..Asa ca tac, zambesc si spun..Ca n-o sa fiu aici mereu..Nu, n-o sa fiu aici mereu..-

I-ai spus ca o iubesti, dar ai plecat.. si ai lasat in urma o amintire „nedescoperita”.

-Ceea ce trimit eu spre tine acum nu sunt cuvinte..Ci sunt bucati din suflet si minte[…]Intinde mana si-o sa-ti pun in palma..Sufletul meu in furtuna calma..Inchisa intr-o raza de soare.-

Stii ca puteai sa o ierti.. si poate inca mai poti.. ai vrut sa dispari usor, dar inca esti acolo- si asta datorita tie. Te-a iubit si te iubeste.

-Am pornit la drum pur precum lumina..Un copil cu scantei in ochi care nu stia ce-nseamna vina..Cautand iubirea si stima-

Ea.. a ramas tot acolo..
-Spune-mi, in loc de suflet ce pun acum ?-

Azi a realizat ca daca inchide ochii te simte aproape chiar daca esti departe. Azi si-a dat seama ca atunci cand a spus ‘te iubesc’ nu a fost o gluma. Azi.. e doar o alta zi in care s-a gandit la tine.. o alta zi care a debutat cu imaginea ta in mintea ei.
Iti simte parfumul si se gandeste la cum v-ati cunoscut.. la cum a inceput.
Isi da seama ca nu o mai vezi ca alta data.. ca incepi sa o uiti.. dar ea nu poate.. sau poate nu vrea.
Te priveste pe ascuns si viseaza cu ochii deschisi.. iti aude rasuflare de oriunde ai fi.. se chinuie singura, dar nu conteaza asta. Se hraneste din amintiri inghetate de dorinte ce aveau sa devina realitate, dar acum a ramas doar ea si teama ei de lume- exact ca la inceput.. dar inca cu sentimentul care a facut-o pentru 2 luni sa fie fericita .. si tu.. tu cum ai ramas?