Ai curaj sa te pierzi in labirint?

Ratacesc printre culori… respir speranta ca va fi bine.

Pierd timp meditand si cautand motive banale pentru tot ce se petrece in jurul meu. Am nevoie de o vacanta colorata si plina de zambete transparente…

Simt cum nerabdarea ma cuprinde si ma strange tare de tot in brate fara sa se gandeasca ca ma striveste… dar imi place- e cald si bine.

– Respir culori la fel ca tine.-

Credeam ca pot evada de monotonia care ma omoara in fiecare zi… as vrea ca intr-o zi sa ma trezesc din vis…si sa te vad pe tine.

Lumina licareste … ma paraseste si ea… raman in cenusa presarata de culori importate de la tine.

– Raman in urma. Asteapta-ma.–

Senzatii de racoare, ganduri fixate pe subiecte absurde, vorbe si gesturi de memorat…cam acestea sunt notitele mele…

Vreau sa plec…sa las in urma tot ce a fost cristalin pentru cateva minute efervescente… nu inteleg unde a inceput toata aceasta aroma de dulce… Sa plutesc deasupra vocilor amortite parca de invidie si sa ajung intr-un loc cu roua calda .

Sunete asurzitoare, mangaieri inutile si creioane roase la nervi… ametesc rotindu-ma de atatea ori ca sa descopar elicsirul miraculos ce se presupune ca m-ar scoate din starea asta…

Pauza… nu a inceput si deja e nevoie…

Ma pierd in necunoscut din nou…

Lacrimi inocente, ganduri marete si o doza de funingine in fata ochilor. Lumea se vede diferit.. e ca un lacas bine pazit, dar totodata zdrobit de oameni ce par a fi o armata plina de veselie..bineinteles exita si cealalta parte.. trista – intoxicat parca cu un elicsir esuat.
Bucati de sticla din intalnirile perfecte stau tacute pe asflatul inghetat.Nimeni nu se indura sa le stranga..prefera sa treaca nepasatoare pe langa ele fara sa ajute. Nu se uita inapoi niciodata nimeni! E mai bine asa?
Urlete necontenite de nimeni, nopti eterne de plans si de fredonat versurile celor mai triste melodii..sec.
Are vre-un rost sa mai sper in ceva bun?!
Paradoxal.. sufletul mi-e ars. Flacarile par interminabile.. e cald si ochii imi lacrimeaza sacaitor.
Nu pot oprii nimic doar pentru ca asa vreau.. nu am putere- sunt la pamant.
Vreau sa sper ca imi va fi mai bine, iar elicsirul sa-si termine efectul asupra sufletului meu ars…

Lucruri marunte ce par sa fie esentiale in viata oricui om normal.. lipsesc din viata mea.. sunt anormala?!
Poate ca da… sau poate ca nu.. nu cred ca voi afla niciodata asta.. e ciudat cum poate sa doara atata singuratate.. atata monotonie zilnica.
Persoane dornice sa te ajute la orice pas.. dar si sincere?
Cam mult pentru ca cerebelul meu sa conceapa asa ceva.. intr’adevar.. sunt socata.Dar de ce?! Nici eu nu stiu.. pare a fi o poteca prafuita de amintiri cenusii in fata acestor persoane.. dar una singura.. e noua- plina de optimism, de o incredibila stare molipsitoare..
Parca vad lumea de undeva de deasupra unor pernute pufoase de catifea de nori.. totul pare atat de perfect.. dar defapt nu e.. Ma insala privirea sau doar nu vreau sa privesc cealalta parte a mea?!
Refuz sa cred ca in mintea mea pot aparea si lucruri pozitive care sa duca spre un final fericit al oricarui dezastru.
Ceasul devine stresant.. pare sa arunce orele din secunda in secunda.. timpul zboara iar eu incep sa-l consider dusmanul meu de o viata.. dar nu.. evident ca nu e asa.
E doar o parte din imaginaia mea bolnava.. secata in timp de umbre ce par sa fie din ce in ce mai mici si ascunse undeva.. intr-un loc neclintit inca de cineva.
Sa definesc pe acel cineva?! Ar fi cam sec.. fad..impur.
Recunosc poate sunt prea fixata pe unele idei..banale, inexistente,gri.
Dar.. gandul meu e mereu dus.. cine esti tu? Ce vrei de la mine?!
Nu-mi schimb parerea niciodata..
Ma cufund intr-un gol.. totul e fad.

Prefer sa inchei aici totul.. cheia o voi arunca in gol.. In minte mi se deruleaza primele discutii, primele confruntari cu noi insine.. a fost frumos recunosc, dar gata.. simt ca o iau putin aiurea , dar asta nu ca nu mi-ar fi convenit mie.. mintea imi urla si imi spune ca tu nu ma stii cu adevarat si e mai bine asa.. decat sa descoperi o persoana lipsita de orice lucru bun.
M-ai facut sa vad lumea altfel decat o faceam pana acuma.. daca ai stii cati au incercat si au lasat-o asa..
Simt ca e prea mult pentru mine.. golul ma curpinde .. nu-mi mai da drumul.. ma pierd.. vreau sa raman in urma acestor amintiri.. altfel imi voi face rau singura.
Un om normal nu ar intelege niciodata acest moment sec, banal aproape inexistent. Sper ca tu sa o faci.. daca gresesc.. esti singurul care ma poate avertiza..
Spune-mi de ce ai facut ca totul sa para in regula cu mine desi eu stiam ca nu e asa?.. cum ai reusit si de ce..?
Ma stii de 12 zile(o luna).. ce te-a facut sa ma ajuti?..
E frig sau doar am inghetat eu si tremur aducandu-mi aminte de tot ce a fost si ce imi imaginam ca va fi.. bine nu tremur, doar tastez grabita , iar pe fundal se aude “ no air ”.
Fugi sau doar e impresia mea..
– Daca ai motive.. dispar. –
Poate ca nu stii, dar ai devenit un cineva important- care m-a schimbat cum a crezut ca e bine.
Loooooooooost in this world..
Asa ma simt.. ia-ma in brate am nevoie de asta..
Inevitabil te-am observat inca de la inceput.. te-am subestimat si imi pare rau. Esti intr-adevar persoana de care aveam nevoie in momentele astea si de care am nevoie, dar nu vreau sa te deranjez, sa te plictisesc si mai ales sa te enervez cu ideile mele..cu gandurile mele.. imi e greu! Recunosc..
Tin la tine mult.. nu ai realizat asta nu?
Ma scurg in necunoscut din nou.. in gol.

Pagini mazgalite, carti prafuite, creioane roase.. toate la un loc pe birou..
Zgomotul interminabil de crengi dansatoare de afara ma oboseste.. in mine urla un dor nebun de iesit pe plaja.. vreau sa fiu singura.. sau nu neaparat.
Vreau sa ma intind pe nisipul rece si ud.. sa visez, sa pictez un zambet cald.
In minte imi zboara mii de idei.. vreau sa alerg desculta pe scoici, dar sa nu simt durerea.. nici macar in suflet..
M-am schimbat.. iubesc viata.. vreau sa urlu la miezul noptii.. sa traiesc fiecare clipa.. sa respir tot aerul din univers.. si sa-l impart cu tine.. sa te strang tare de mana si sa plutim deasupra tuturor.
Dar ce vreau eu cel mai mult e sa invat sa zbor.. ma inveti tu? Nu mai vreau sa mai treaca minute in care sa fiu rece, trista si inabordabila.. sa redevin eu .. cea de alta data.
Sa vezi copilul din mine..
Scrijelitul de sidef e muzical.. ma regasesc in sfarsit in acordurile lui vesele.
Simt ca sunt alta- plina de culoare, vise ce urmeaza sa fie implinite si o cantitate consistenta de optimism. E grozav !
In mine mai exista doar praf de crin de pe urma vremurilor gri, inchise, triste.
Life goes on.

Soarele parca isi reia munca.. dar eu tot inghetata sunt. Undeva in mine.. e rece.
E doar o iluzie.. vine frigul si o data cu el vin si starile coplesitor de melancolice- totul e gri.
Tremur.. de ce?!
Ma apasa un gand.. acela de renuntare la tot ceea ce mi-am inchipuit.. e evident ca nu sunt pentru mine momentele dragutze.. nu merit.
Distruge-ma daca asta vrei.. dar nu ma anunta.. visez prea frumos.
Vorbe aruncate aiurea, fapte necugetate uneori si zambete false, reci .De ce ma mai privesti? Sunt eu.. aceeasi- deprimata, singura.
As vrea sa fiu langa tine. As vrea sa renunt la zambetul meu fals.
Cealalta parte din mine urla inauntru.. incearca sa se faca auzita..
– Pagini din viata mea vor sa fie scrise in roz.-

Norii pufosi, crengile talentate si surasul de crin ma fac sa vad lumea de partea cealalta a globului de cristal…ceva nou, greu de atins cu o pana sidefie…ciudat sau nu… ma simt bine in acest necunoscut ce urmeaza descoperit..
Gandurile indraznete plutesc necontenit prin mintea mea- una in continua schimbare ce refuza parca sa se infatiseze.
Vreau sa cred in tine… sa-ti dau dreptate atunci cand ai… sa ma ajuti sa zbor… visez frumos.
– Desculta si ganditoare pasesc usor… drumul este nesfarsit… mi-e frica.-
Ma pierd in departari zambind… m-am regasit. Sunt fericita !
Nu-mi pasa daca te vei preface ca nu ma cunosti… deja m-am obisnuit… dar de acum totul va fi mai simplu.
Refuz sa ma uit inapoi la ce am avut… si cu ce am ramas… mi-e teama ca am o inocenta tarzie… ce nu are elicsirul descoperit…ma ratacesc in sentimente.
Nu te intereseaza ca ma ingropi in propria mea problema majora- izolarea, singuratatea…
Totul e dulce, incantator… mai putin privirea mea ce s-a incetosat… nu inteleg de ce.. ce s-a intamplat?!
Poate ca te-ai saturat si ai si alte lucruri importante de facut…devin inexistenta… si ma doare… enorm.
– Dispar din peisaj… sper sa iti fie bine ! –

Vad labirinte fara sfarsit, tunele prafuite, poteci triste… plang si imi tarai dupa mine adidasii plictisiti parca de aceeasi poveste. Vanez clipe de fericire si traiesc secundele ca pe secole interminabile pline de parfum… vreau sa ating cerul, sa pipai norii cu degetele inghetzate… sa ma iei de mana si sa alergam undeva departe.
Amanetez zambete colorate si arunc cuvinte grele… nu-mi place, dar ma indepartez… ne pierdem urma.
– Dar tu stii mereu ne intalnim la jumatatea drumului-
Alerg fara sa ma poti prinde, zbier cat pot de tare ca sa ma auzi…ce s-a intamplat a fost inevitabil…si fug.
Apa e rece…am inghetat..Unde esti?!…
…vreau sa visez din nou culori.

Am disparut

Cotrobaind in suflet… alergand prin ganduri… rasfoind idei… gasesc ceva formidabil- ce imi da incredere si aripi pentru dans.
Vorbe fondate sau nu pe ceva adevarat ma tintuiesc pentru putin timp care fuge necontenit aruncand secunde de visare… ma iei in brate si ma strangi cat poti tu de tare… ma simt bine.
Oare ce se intampla?! E imaginatia mea bolnava de sentimente neimplinite?… sau doar o farama de adevar intr-o mare de fictiune?!…incerc sa fug, dar ma opresti.
Ochii se abtin cu greu sa nu verse lacrimi…par obligati sa fie senini cand ii vezi…ii luminezi cu simplul fapt ca iti faci aparitia in fata lor. Greu de explicat, dar nu imposibil, nu?!
Intr-o mare de lume tu esti langa mine si ma intelegi… apoi dispari si ma surprinzi cand revii…petale de fericire cad din cer pentru noi. Ma dor picioarele, dar nu ma opresc… am aripile pentru dans de rezerva. Nu le folosesc… prefer sa le las altora… eu te am pe tine si imi este suficient sa pot continua.
Din umbra vad zambete, priviri si vorbe false…din partea altora… imi pasa?!
Nu… dar pe cine mint?… evident ca imi pasa… sau cel putin ma deranjeaza enorm, dar tu ma ajuti sa trec peste… sa vad lumea de pe nori pufosi si mereu veseli.
– Cred in zile frumoase cu o aroma speciala emanata in aer, dar si in zile facute frumoase de tine.-
… Sunt o alta eu.