Intelegerea picata de nicaieri, gandurile si ideile preconcepute… aduc dezastrul unei fiinte aflata in pragul disperarii… nu mai inteleg nimic din ce mi se intampla. Sper doar sa aiba un final fericit, roz, placut.
Se ratacesc fara rost in mine sentimente profunde… tropaie in mine senzatia de cald, dulce, suav. Cad de pretutindeni replici taioase… nu-mi pasa decat de mine… sunt egoista…dar mi-e bine.
Potiunea incolora de zambet e pastrata cu o sfidatoare atentie in mine… nu rad fals… zambesc asa cum ar fi trebuit sa o fac de mult.
Plec cu niste pasi ucigatori de mari spre nicaieri… ne vom intalni la jumatatea drumului pana atunci… e praf si pulbere…

– Drumul e lung trebuie sa vi la fix… vreau sa strang in palma petale de speranta –